Trimișii toamnei - vânturi - o-ndeamnă să dea ghes,
Și plângători de vise aduc, pe aripi ude,
Smulgând frunzișul rânduri din ramurile nude -
Să-l plîngă în culise, în ritm greoi și des.

Ce soartă mincinoasă ne spune la povești,
Si-i înghițim scorneala - n-avem alternative!
Iar vremea cea frumoasă s-a dus pe căi fictive,
Momită de spoiala cu galbeni calpi, tomnești.

Cum geme cu copacii pământu-n unison!
E timp de relaxare - să facem "pa!" cu mîna...
Cum bea setos, rapace, furtunile fântâna!
Și-n fulgere răsare, de plopi, un batalion.

Pe-a sufletului strune cântau torente-a jale,
Făcând în corp să sune acorduri funerale...