Pentru ca să scriu doar un poem, măcar unul...
Ca Suciu, ca Ancuța, ca adunătura de poeți buni
Care bântuie aerul supra-poluat, în iluzia de-al purifica
Am lăsat femeia să suspine singură în așternuturi
Deranjată de clănțănitul tastaturii până la patru dimineața
Am citit până și cele mai idioate texte și cărți despre
Perdanți și eroi, totuna
Am stat afară în grădină, rezemat de ziduri, și pe străzile Romei pline de excremente de câine
Până m-au câștigat ca la roata norocului bronșitele și s-au întors în oase reumatismele...
Am băut până și absint, după antibiotice luate cu vin coagulat ca lacrima imposibil de plâns
Am ignorat toți cunoscuții, zicându-le în limba s.m.s. că ...lucrez la un proiect mare...
Am fumat toate țigările până ce lungimea lor era mai mică decât lățimea
Iar proprietarul tutungeriei din colț mă salută plin de compasiune și profit
Am hărțuit cu ochii urmărind siluete de femei pe străzi până m-am rătăcit
Considerându-le vinovate
Am umplut netul cu ciorne și supatul cu cocoloașele foilor pline de șiruri cu ștersături
Am găurit pereții cu jumătăți de nuci și cuie ca să demonstrez că-s cumva încă bărbat în casă
Am testat atâtea metafore pe trecători până unul și-a făcut milă și mi-a rupt nasul
Mi-am distrus toate celelalte spaime și năluci, am mințit și-am furat oglinda de ultime grimase
Am lepădat toți zeii ca pe măsele cariate, odată cu bobul de muștar cu care
Aș fi putut muta până și munții, n-am înțeles niciodată de ce să-i fi mutat dacă ei nu vor
Am ajuns să arăt ca un boschetar doar pentru ca să scriu un poem
Și vine femeia mea, cu cearcăne groase cât cortinele de la teatrele unde nu se mai duce nici dracu’
Cu toată blândețea stoarsă din furia și orgoliul ei de femeie îmi spune: ,,Vali,
Am tot citit poeme de la Suciu și de la Ancuța și de la adunătura de poeți și ne-poeți și
Vino dracului în pat, du-te mai întâi și te spală pe dinți, fă un duș, miroși a
Poem,,