Când vorbele meșteșugite nu-mi erau la îndemână
strigau prin gânduri să aștept
până se naște harul cuvintelor.

Totul se îmbrăca în tăcere
răcoroasă ca o umbră.

Învățând să pătrund în miezul ascuns,
înțelesurile se caută unul pe altul
și nimeni nu le ascultă glasul.

Sunetele se armonizează în cântec
până-n cuvinte orbecăie lumina
și devine flacără,
de se vede din depărtare
mult mai vie
decât viul.