poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-08-24 | |
Aidoma unor cai sălbatici în pustă
aleargă prin câmpie și praful drumului șerpuitor o însoțește. O nălucă stranie pe cal ce una cu ea sunt, mă pierd printre lanuri unduitoare încremenite-n dezmierd, urnind întinderi de roade îmi picură-n suflet decât bucuria. Trec râul mulțumirii în care mă scald, simt cum apa limpede îmi lasă bogăția pe umeri și curge mai departe prin mine cu pești. Îmblânzit de femeia dorită, trupul acum în sânge absoarbe lumina ca niște bobi de aur într-un potir înconjurat de lumânări aprinse. Îmi cresc în ochi rugii cu mure, au negre sclipiri orbitoare care pătrund și-n fântâni, de unde magic scot iubirea ce mă caută și vrea să intre-n țesuturi, dar ciutura-i spartă și până pe ghizd rămâne tot ce-i mai adânc în ea. Bea și Dumnezeu odată cu mine, din dragoste pentru oameni fără de sfârșit, ca și timpul în care îmbătrânim însingurați și triști.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate