eram pierduți pe câmpuri ca niște baloți de paie
behăiți de oi asurziți de câini
și tăntălăi de singuri

așa că eu și cu nșite trandafiri
ne-am dus să ne asigurăm iubita
că mai existăm chiar dacă suntem
prăpădit părăsiți la sfârșitul lumii

așadar iubita noastră ne mângâia
ne mai dădea și apă din rezerva ei personală
pe urmă ne așeza frumos in vază

era atât de poetic de s-ar fi ofilit și pietrele

dar noi o iubeam oricum
prăpădiți ofiliți leșinați
de ne ascultai cu urechea