rămân rămânerile ca o formă de protest a dorului...
plecările nu spun niciodată nimic interesant
las doar câteva mirări punctiforme să-mi prefigureze viața
ca pe un motto dinainte știut.
ridic din tăceri colosale două-trei amintiri delirante despre tine
- O NECUNOSCUTÃ CE-MI PARI CUNOSCUTÃ... -
dinspre apusuri aud ecourile inimii tale chemându-mă...

tu ești undeva între două stări și un surâs ce mă așteaptă
eu sunt undeva între două zări și o ploaie de sentimente
îmi metamorfozezi îndoiturile privirii
printr-o nehotărâre tandră, ca de ghilotină.

rămân rămânerile
ca o formă a trecerii prin mine
a dorurilor tale...