of, prietene, dar ce spui de poeți murind trăind?
nu vezi în jurul tău colții?
un cobai literar ești
și coana mare strigă din toți plămânii ei stricați
că e născută de un critic literar
și te alintă cu înjurături de mamă și de tată
iar tu vrei să sorbi din amarul zilei
of, prietene, dar nu sorbi din ceva ce ai deja în sânge
că sindromul poetului necunoscut se află în toți
și metafora lucește pe jos
la picioarele tale
însă moda zilei e alta
ce să înțelegi din haosul lumii?
din vibrațiile pământului
ori din căderile psihice pe care le facem
în fiecare dimineață când dăm ochi în ochi cu viața?
nimic
nu înțelegi nimic din lamentarea ta
iar eu îți spun cu mâna pe inima mea asta de gheață
că jocul paiaței nu se termină niciodată
oricum ai da cu zarul
tot pierzi