poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-08-13 | |
Cu luna prinsă de fereastră,
Dalta în mâna-mi pare grea, Și-mi tremură-n lumina sa, Marmura trupului,albastră. Mi-e plină mintea de fiori, Și inima mi-e rătăcită, În azur rece adâncită, Statuie in pulbere de flori. Și-n noaptea fără frontiere, Pe corpul meu de creator, Suspinele scrâșnesc de dor, Născând un vis de înviere. Ne-nsuflețita mea femeie, Cu chip de piatră îngerească, Va reuși să mă-ndrăgească, De-i rup din mine o scânteie. Și vinovat de neputință, Cer Lunii, in tăcuta noapte, Să-mi ia din zile, jumătate, Statuia s-o prefaca-n ființă. Rece, născută din vulcan, De mâna mea cioplită-n piatra, A reunit iubirea noastră, Cu-o daltă aspră și-un ciocan. Să-i pun pe buze sărutarea, Ce naște primul ei fior, Plăcerile va ști, ca dor Când trupul cheamă îmbrățișarea. Și veșnicia-n jumătate, O vom trăi pân-l-asfințit, Căci mâinile ce te-au cioplit, Te vor crea si după moarte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate