lumea e un azil de nebuni
pe coridoare lungi împânzite de ecouri
păianjeni uriași țes uitarea
în marmide din lut oamenii servesc la ore fixe un ceai din ierburi amare
țigara cuiva se stinge pe un pervaz
fumul abandonat se ridică la cer ca un basilisc
mușcă din mărul lui Adam
o ademenește pe Eva
zeii dorm
târziul se împletește cu razele de lună
un curcubeu nocturn apare din ape murdare de styx
cadavre plutesc în aer
se ridică-n văzduh
morga cerului geme de îngeri

un virus universal ucide credința
în halate albe zeii își plimbă neputința printre paturile bolnavilor de nepăsare
s-au trezit prea târziu