poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-31 | | se privește speriată-n oglindă, au nins-o fără rost atâția ani ce nu i-au fost hărăziți, plânge tăcut, cu disperarea pe care ți-o dau singurătatea și ridurile și teama de întunericul greu al uitării, pe care umerii ei nu-l mai pot duce, stelele i-au căzut deja de pe aripi, rând pe rând, nu mai au nume, strălucire și nici o altă menire, doar tristețea-i mai mângâie părul, cu degete albe de fum rareori, zâmbește unei amintirii uitate candva cutia pandorei era doar o iluzie, puteam evada, pășeam împreună peste spațiu și timp, ne plimbam de mână, agale, pe strada mare din orașul vechi, ascultam trubadurii cântând la ferestre, din vitrine ne ispiteau baclavalele ruginite de miere și nucă, erau o monedă de schimb către rai, o plăteam râzând și apoi coboram treptele către mare, căutam scoicile în care îi era captiv cântecul, alergam prin argintul viu al valurilor, tu doar mă priveai visând că erai o amforă străveche, eu o ancoră, uitați de lume pe fundul mării, atât de simpli și fericiți ochii cad, e prea târziu, tu nu ești, doar regretele îi mai împodobesc speranței peretele
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate