Încă te mai caut pe tot pământul,
Vierme
tulburător, al începutului.
m-ai ros înspre viață
împotriva liniștii mele.

De câte ori deschidem ochii, trăind?
morții nu simt
nu sângerează, nu înnebunesc.

dar uite că în adormirea de la răsărit
m-ai născut
și m-ai tras înspre mal.
toate celulele și-au acoperit ochii, arse.

am inspirat
și iată-mă, eu,
strălucind de luciditate.

Cu giulgiul pregătit, aștept somnul
pe care-l ții la piciorul tău, ca pe un câine.