ești singur nu înțelegi
nimănui nu îi pasă de rănile tale ascunse
în culoarea cea mai ieftină

trebuie să pui umărul să clintești piatra iadului
atât timp cât stai înfipt în mijloc
și tragi de viață în toate direcțiile
nu vei fi binecuvântat
tu nu ai chei pentru ușile închise
înalte și negre
nici aripă să treci munții

trebuie să împingi cu putere fără să îți pese
de Ofelia Margareta ori Karenina
lasă-le să moară de tot amarul
lasă curcubeiele în plata domnului
ai o singură piatră de măcinat în moara pustie
pe râul în care curge aceeași apă
o eternitate

iată o lumină vei spune cu mirare
un alt om