mângâi genunchiul unui pahar și
îl întreb
cât e de gelos când
îl uit pe colțul mesei printre texte niciodată terminate
și îl înșel cu o femeie
știindu-se faptul că bărbații sărută mai mult
buza paharului
mă privește cu ochiul plinului
și din mărgele cumva
îmi spune
voi căutați adevărul în vin
misterul în femei
și poezia în carnea hârtiei
un soi de trinitate minoră
femeia și poezia adesea vă lasă
și nu amarul îl înecați cât
dulcele acela prea fugitiv
vă întoarceți mereu la mine fiindcă doar astfel
beți propriul suflet până la ultimul strop
un singur lucru să țineți cont totdeauna: ,,să lași femeia
să bea cu mine, paharul tău, este o inadmisibilă împietate
mă înțelegi?,,