Sunt robul tau, iubita doamna,
Și pe cărarea pașilor în doi,
În ochii mei, înfometati de faimă,
Te am deja, cu sânii grei și goi.

Te unduiești în curbe dezgolite,
Și ipotenți plâng zeii în Olimp,
Când văd că brațele-mi sortite,
Te poartă pe altarul fără timp.

Aici, pe marmura iubirii sfinte,
Te voi jertfi dorințelor trupești,
Îți voi pătrunde patima fierbinte,
În ritualuri calde și lumești.

Și palmele mi le alint cu tine,
Lăsând plăcerea să îți facă răni,
Simțind o naștere de lavă-n mine,
Păgână, din vulcanul fără vămi.

Se sfarmă ruga-n picuri de zefir,
Și teama-n forme de petale,
Þinând în palmă roșul trandafir,
Născut acum dintre iubiri carnale.