ai primit în sfîrșit un loc de muncă
în lumea asta o slujbă mortală zbori
cum o pasăre prin propria durere

începi prin a rupe capul păpușii
trupul îl umpli cu cenușă prin orificiul gîtului
strecori un trandafir
petalele sale se vor usca stacojii vor cădea ca lacrimile neplînse
ale capului de păpușă aceasta
este starea în care miezul de noapte sărută
miezul tău din atingerea asta
rezultă un țipăt prelung al cărnii zgîrie oasele cu linii
paralele tăiate
ca un pușcăriaș numărîndu-și zilele deja
poți îndura calm loviturile
ca un cal mort

curaj dezolare aventură extincție
graficul existenței cu punctul de maxim
scufundat în punctul de minim
în loc de lună un pește pal traversează cerul
printre mașinile prăfuite cu asfaltul încă fierbinte strada
te apucă te tîrăște lin gîndurile tale
o aripă de rechin deasupra apei știu că apa asta e doar o secetă
atent machiată

pînă acasă mahalalele înghesuie fete murdare
moarte
lupți ca un camion supraîncărcat cu o pantă alunecoasă
în vreme ploioasă
mîinile tale deschid una cîte una uși înghețate în spatele lor
șoferi fără față
asemenea ție străzile
se micșorează ca printr-o lupă ținută greșit
fumezi dintr-o țigară neaprinsă rece
înăuntrul tău aerul se înfășoară în cîrpe
ca o mumie ce scrie în praful tău intestin viața e exact
o țigară moartă

îți ridici capul întinzi mîinile închizi ochii & mergi
pe balustrada care te desparte de
acest adevăr impasibil