poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-26 | |
Jocul de-a viața e doar un sens
pe care noi, muritorii nu-l știm. Ne trezim că zburăm peste lume și ochi pământești ne veghează. Dimineața ne rostogolește agale printre trecători, mâini prelungi ne așteaptă primul gângurit sau poate cuvinte îmblânzite in adăpost de sălcii. Mai târziu, când putem merge pe margini de stele, suntem lumini vii și o nostalgie ne sfârteca înlăuntrul. E semn că sufletul, păstrat prea la vedere și-a rănit colțurile. Într-un târziu, alunecăm orbecăind, mușcând cu dinți aprigi din după amiezele și serile ofilite ale trupurilor în care am fost. Și apoi totul e bine, aproape blajin de frumos. Nu mai sunt răni sângerânde și chipuri scofâlcite nu mai vin de niciunde. Totul piere cu nespusă uimire, trupurile noastre devin rug de veri sâlbatice, neâmblânzite pentru nimeni, eterne în adâncurile lor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate