poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-25 | |
1
"vezi Gavril ? nu credeam să mi se întâmple tocmai mie" îmi spunea prietenul meu vizibil enervat "frate acum sunt singurul om incapabil de suicid și voiam o moarte așa la întâmplare, aproape involuntară cum te-ai urca într-un microbuz la întâmplare, aș fi spus da, ok, nu mai vrei, pa și pusi, dar nu frate, să mă lase pentru Cristos, ce poți să mai zici? păi poți să mai zici ceva? e, cum s-ar spune, acoperită de regulament, acum stau ca prostu, mă culc, mă trezesc și tot așa, sunt într-o situație de chiar nu mai ai ce să-i faci" îmi spunea prietenul meu vizibil enervat fluturând o pungă cu resturile unui ștrudel și abținându-se cu greutate să dea dracu'. 2 " gândește-te la asta Gavril, locuiesc în cea mai însorită parte a orașului din zona cea mai însorită a celei mai însorite țări cu toate astea, închipuiește-ți, în grădina publică, unde-i umbră și unde ar trebui să fie bine, să fie plăcut,iată: ba muzica e dată prea tare la ștrandul de peste gard, ba puștanii se uită după posteriorul gras al unei fete și râd, ba o cățea și-a lăsat cățeii și-a plecat, ba oamenii se uită cruciș la unul care citește dintr-o carte și când te gândești cât de bine ar putea să fie, nu-i așa Gavril?" mă întreba prietenul meu vizibil enervat fluturând o pungă cu resturile unui ștrudel și abținându-se cu greutate să dea dracu'. 3 " de fiecare dată Gavril, de fiecare dată când plec din orașul acesta, fie de la gară sau autogară, stau pe rândul din spatele șoferului să pot vedea apartamentul acela de la etajul 6, firește, ea nu mai e acolo, e W&T în America, dar e singura mea legătură, pricepi? abia mai apoi fac lucrul ce-mi place mie mai mult și mai mult, privesc pe geam pe câmpuri sau prin curțile oamenilor, se poate spune că mă las pe mine la urmă, nu-i așa Gavril? " mă întreba prietenul meu vizibil enervat fluturând o pungă cu resturile unui ștrudel și abținându-se cu greutate să dea dracu'.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate