Un vis mă strigă disperat și arde,
El știe că e viu, cât vie-i noaptea,
Urlându-mi că nu vrea să îl îngroape,
Uitarea zorilor pe ale mele pleoape.

Privirea somnoroasă mi-o lovește,
Și-mi scutură pe ea dorinți străine,
Mă clatină din somn și m-ocărește,
Lăsându-și dorul cufundat în mine.

Și ochii minții îmi deschid să între,
Se-așează, zgribulindu-și frica-n mine,
Îi mângâi teama cu un gând cuminte,
Și-i dau speranța-n față s-o respire.

În palme-i spun să-mi lase acum,
Plăpânde flăcări din necunoscut,
Să reușesc s-aprind același drum,
Trimis în somnul meu abia născut.

Iau visul și-l aștern să doarmă,
Într-o baladă ce miroase-a tine,
Și legănat de vocea-mi calmă,
Adorm și eu cu visul tău în mine.