Copleșesc stropii să mai cadă
Peste al timpului trecut
Nu mai e timp ca să mai vadă
Decât sfârșit și început.
Dar el parcursul efemer
Pe care bolta minții îl îmbie
Se ține scai de mine ca să sper
Să reîntregesc ce-a fost cândva feerie.
Sunt mai aproape ca oricând
De-al epicentrului mister
Va fi să fie ce e dat și-n gând
O unitate plină în eter.
Luminile stau să se-aprindă
Ea scena este pregătită
Zăresc în depărtarea vidă
Nimicul, cu a ei sortită.