Am strâns timpul din clepsidră,
Și cu al lui nisip albastru,
Să-ți fac o catedrală mândră,
Punând la temelie-un astru.

Sculptând un dor din amintiri,
Să-i pun pe a sa turlă,cruce,
Să poată sfintele-mi iubiri,
Spre altarul meu, calea s-apuce.

Un clopot sa îi fac din palmă,
Bătaia lui sa fie-ntinsă.
Să simți că vocea rugii, calmă,
Te cere-n ea sa fii cuprinsă.

Pun curcubeiele-n ferestre,
Să dea culoarea trebuită,
Să nască în picturi rupestre,
Un chip de umbră rătăcită.

Și marmura de-un rece-albastru,
Să-mi odihnească așteptarea,
De vrei, aici rămân sihastru,
Ori, poruncește-mi înălțarea.