implozia a răsunat
așa cum atenționează viața la naștere
că existăm
cum pielea-și deschide porii
să-și fecundeze adn-u-n lumină
sau cum se desfiră destinul dintr-un mosor
tras de atâtea nădejdi
încât altceva n-ar fi îndeajuns
imperiul viselor se prăbușește
peste cuvinte
dictatura tăcerii suprimă până și nerostirile
cum să mai scrii un psalm
sau o fărâmă de poem
când și vântul se răzvrătește
împrăștiind cuvintele ca pe secunde
când toate fanteziile nu mai au loc de realitate
și grav
îngenunchem aproape toți în fața plutonului
poate mai e timp
să ne trezim
să grămădim în fiecare literă mai multă luciditate
iar în cuvinte
să crucificăm nefirescul
în josul paginii în loc de adjectivul roz al vieții
am scrie un nou letopiseț
al renașterii


29 06 2014