Unde retrasă înflorește menta sălbatică
nopțile boreale devin curbe
cum drumurile peste munți.

Cu rotunde flăcări răsăritul se-aprinde
sub genele apelor repezi,
cascade în sărituri deschizând porți.

Acolo trupul tău cu linii spirale
se-mbracă-n rochii de bumbac vaporos
și toamna privește ascunsă după culori.

Ochii mei cu negru brodat în pupile,
te visează-n ii de mătase cu florile albe
ce-mi flurură-n brațe.