În ochi prin întunericul de smalț
trec păsări peste anotimpuri
cu inele în cioc.

Fiecare noapte cu solzi de crocodil,
dinți de rechin,
își pune sub cap apele la pândă
stropite cu sânge.

Diminețile apar noduroase
în oase cu lemn.

Lumina crește lichidă și rece
cu șerpi de foc încolăciți la răsărit.

Ochii capătă văz peste întinderi
până unde cerul atinge pământul
și se îndrăgostește,
punându-i pe răni sărutul soarelui.

Dumnezeu aduce prea departele aproape
în ochiul său magic
binecuvântând viața.

Lumina intră prin celule setoase
ca vinul în cupe
pe care-l beau în extaz

și apoi candidă
tristețea mi-o surpă.