Nu pot mânca, nu pot să beau nici apă,
De chipul tău inima-mi e-nsetată,
Pot să mor, să-mi lași trupul să zacă,
Dar vreau să te mai văd măcar o dată.

Să te uiți la mine, să-mi zâmbești,
Să-mi vorbești fără să mă rănești,
Cu vocea ta de zână ce-n minte mi-a rămas,
Să-mi spui la ureche: "Bun rămas !" .

Să mergi pe drumul pe care ți-l dorești,
Să ai aproape pe cine iubești,
Lasă-mă să te văd, apoi nu-mi mai pasă,
Poate ne vom găsi în altă viață.

Dar e târziu și plouă, sunt pierdut,
Implor vântul să-mi aducă al tău sărut,
Parcă și norii plâng pentru mine,
Mă văd și știu că nu mi-e bine.

Secrete, oameni ce s-au băgat între noi,
Eu te-am iubit și-am vrut să fim doar noi doi,
Dar ei ne-au separat, tu ai ținut cont de ei,
Acum nici tu nu știi ce mai vrei.

Am plâns, am strigat la cer, am suferit,
Pentru tine, fata ce-am iubit,
O iubire sinceră și curată ți-am purtat,
Erai totul pentru mine, dar nu ți-a păsat.