Îmi e atât de dor de tine!
Îmi e atât de dor să te văd prin ochi de copil,
Și să construiesc din tine,
Castele de nisip...

Totul s-a întunecat și mi s-a făcut dor
Și sete, mi s-a facut,
De tine!
Să cioplesc din tine,
Săbii de lemn...

Îmi e atât de dor
Să mi te închipui,
Că ești eu!
Și să cred!
Să cred...

Au amuțit vocile și copiii au amuțit!
Ai amuțit odată cu ele,
Și suntem singuri acum!
Suntem singuri acum...

Și ne rugăm unul altuia!
Și ne rugăm...
Eu de tine, să mă asculți
Și tu de mine să te ascult...

Îmi e atât de dor să tăcem!
Să-mi taci, cum îmi tăceai odată.
Și eu să zâmbesc ascultându-te,
Și tu să zâmbești ascultându-mă!

Doamne, să nu mă spui îngerilor că plâng!