Dospind soarele, căldură,
Să coacă săgeți fierbinți,
Respirând greoi pe gură,
Sclipindu-i lucioșii dinți,
Îi zâmbi Verii cu dor,
De se-mbujoră ușor.
.
Nu știu ce făcu, dar parcă,
Îi privi gleznele mici.
Cu grație, dintr-o barcă,
Coborî. Iat-o aici!
A venit pe râu, în jos,
Că e lin și răcoros.
.
Vântul prins de gelozie,
Îi umflă fustița-n sus!
Și-o zbughise spre câmpie,
S-a întors și iar s-a dus,
Și vociferă: - Ei, na,
Soarele te va usca!
.
Chicotind zmeura dulce,
Vișinile acrișoare,
Și-un cioroi de pe uluce,
Au șoptit complici: - Don' Soare,
E gelos de s-a ascuns,
Sub o tufă a și plâns.
.
Þinându-și fustița, Vara,
Urcă pe-o colină, sus.
Hoinărise până seara,
Printre flori, iar la apus,
Soarele o sărută
Pe frunte și o culcă.