luna plină în noaptea asta se pișcă
mareele-s câșe și ploile curg
lup ancestral cum sunt îmi vine să urlu
prelung
pe brațul meu stâng trist Lebăda cântă
Orion și Pleadele în mahalaua cosmică plâng
rotoghila cât cerul de mare se-nvârte
cu lacrima lumii eu plâng
scâncet în tăcere deplină
din milă divină șiroaiele curg

cu tălpile goale-n stârlici calc fața pământului
nesimțit uneori deseori conștient
c-ar trebui pe vârfuri să-l calc
că-s nimeni dar el îmi spune să tac
tu ești mai presus de minciună
poet oglindă a lumii...