Lipsește cheia potrivită pentru a traduce în faptă cuvântul.
Obosite-s culorile vieții de atâta deschidere spre moarte.

Atâtea dimineți ai risipit sau le-ai uitat în roua-nstelată!
Cum să le prinzi, din urmă, firul, să le strângi pe ghemul speranțelor?
Cum orice răsărit înseamnă un îndemn către faptă,
în faptul zilei să te-aduni, să lași altora din prisosul tău de suflet,
spre-a nu deveni de prisos - slugă eternă zădărniciei.

Într-un târziu, îți vei da seama că nu ai nevoie de cheie,
fiindcă totul se întinde în fața ta – câmp deschis.