strânsese în dinți mai multe amurguri
decât ar fi încăput pe străzile orașului
unde se zăvorau câinii
de teama lătratului

se ascundea când într-un liliac
și-atunci umbra îi creștea cât peștera
aproape o înghițea nemiloasă
când într-un mers împiedicat de arici
cât mai lipit de ziduri
să nu se ciocnească de alții

pretutindeni se zvârcoleau urechi
ca niște frunze bântuite de toamnă

auzea scrâșnetul coborând în oase
ca un taur înjunghiat de un toreador
uneori pufnea
pe nas scotea gângănii
prin tălpi ofta orașele la care ani întregi visase

în arenă un singur spectator asista
la nașterea mirosind a poem