poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-05-31 | |
Nu-mi doresc o inimă de catifea, –
se roade încet, după atâtea atingeri –, nici de fier, să ruginească, udată de lacrimile tale mincinoase, poate o inimă în care să încapă alte inimi: cele care i-au dat viață din cenuși răscolitoare; cele ce sunt și vibrează pe lungimi de undă greu de atins; cele ce vor fi și-i vor duce înainte verbul „a iubi”. Nu-mi doresc aerul invadat cu fluturi de noapte, alungați de lumină în unghiul mort, poate corăbii apte să înfrunte furtuna, în drum spre portul final. Dorințe... câte iluzii născute-n cenușă! După ce propria ta viață a fost colorată în mii de neputințe, vine vremea să te desparți de tine, să te împarți ca o pâine, spre sațul zeilor, ca o pânză de apă, din zeci de izvoare, pentru stingerea setei. Când se vor întoarce corăbiile de sânge în portul final, vei avea și-o inimă, și-atâtea unghiuri deschise, din care să-ți privești viața în față – ramă în care intră nesfârșite tablouri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate