era doar un țăran bătrân
pupila îi lucea
ca un bob de sare grunjoasă
își ștergea lacrima cu un gest larg
și pripit
încă îi era foame de viață
de ultimul coltuc de pită neagră
atât de tare
încât grumazul i se alungea
mărul lui Adam zvâcnea în sus
uscat
fiindcă era mai bătrân decât rădăcina nucului
tăiat demult din curtea părintească
desaga îi urca tot mai sus
ca o piatră de râu grea
pe șira spinării
încă dreaptă