Orice interpretare are
Cu ajutor divin bag seamă
Dorința de a fi cuprinzătoare
Și de a trece peste teamă.
Nimic nu vreau a mai surprinde
Azi a rămas un iatagan
Ceea ce am în trup și minte
E început de un nou an.
E zeroul cel chiar banal
Nou început de vreme
Și va mai trece triumfal
Gândul cel bun culcat pe perne.
Culoarea dragostei umane
E albă, pal, nedefinit
E austerul vieții inumane
Când stăm de vorbă pân-la infinit.
Nu mai am glas pentru o șoaptă
Þipătul e încă gutural
Mă regăsesc cu sufletul pe-o treaptă
Pe care l-am lăsat uitând autumnal
Că nemurirea este pentru zei
Omul e pus să moară în păcat
Te scurgi pe bulevardul dragostei
Uitând culoarea ce s-a tot uscat.
Azi nu mai vreau nicio mimoză
Să mă-mpresoare obsedant
Am sufletul plin de scleroză
Și mă dedic chiar agasant
Timpului cel ce-i viitor
Trecutul e doar pentru suflet
Am mai pornit înc-un motor
Să mă aducă înapoi în pântec.