de somn și pietre în tâmple
asfaltul mă acoperea ca un animal de companie
ca un suflet
ce ieșea suierând amenințător
dintr-o roșcată neasemuit de femeie


eram și aglomerație
și amintire
și prepoziție
atunci când mă racordau la rețeaua orașului


să fiu cel mai verde
dintre semafoare


ce imens am simțit bulevardul după ce m-au îmbrăcat în el
ce portativ
ce instrument
ce somn și pietre în tâmplă
au început să trăiască
din trupul meu