ca o identitate falsă
prefer să cultiv mii de kilometri într-un pahar gol
să observ cu un lung monolog la îndemână
cum îmbătrânesc iernile
în părul tău
atunci când traversez inutilul ca pe o sinceritate
de duminică seara

în foarte rarul meu
oamenii nu ajung niciodată să se recunoască între ei
se îndeamnă falsificat din priviri
să calce în picioare străzile de plastic
după fiecare poem înșurubat ecologic
în metacarpian

de aici până în cuvântul moarte
au rămas tot mai puține litere