Haide să culegem soc
Pe coclauri neumblate,
Să ne luăm aripi de foc
Înspre lunci înmiresmate,

Să pășim fără de teamă
Pe alei de cimitire
Vom sădi cruci de aramă
Cioburilor de iubire

Ne vom îmbăta cu moartea
Frânturilor de amintire
Și vom colinda prin noaptea
Aleilor din cimitire!

Vom plânge-ntr-una la mormântul
Iubirii noastre veștejite
Consolați vom fi de cântul
Privighetoarei tăinuite.

Stingheri, vom căuta tufa de soc
La margine de cimitir.
Copleșiți de nenoroc,
Rătăcim prin amintiri,

Preamărind clipa de ieri.
Atunci am fost, mereu vom fi,
Ai dragostei soli efemeri
Trăim: pironiți într-un spin de trandafir.