Ce poți să faci cu sufletul tău mort?
Nici la tarabă nu mai iei pe el un ort.
Doar să-l împachetezi în straie vii,
Să-i pui sclipici, zorzoane și bijuterii,
Să-l dai cu-o umbră de spoială
Și să-l mai miști ca viu să pară.
Dar poate s-o intampla atunci
Să treacă și-un alai de nibelungi
Și unul dintre ei in urmă să rămână
Și să-ți ia sufletul de mâna,
S-auzi atunci cântec de graur
Pe Sigfrid si inelul său de aur.