Am alergat prin viață cu Tine-n gând mereu,
Nu m-ai lăsat o clipă! Tu ești stăpânul meu !
Te-au osândit la moarte cu-o cruntă suferință,
Baraba fiind slobod, iar Tu, cu umilință
Ai luat paharul lumii, cununa cea de spini
Și pe o cruce aspră, între tâlhari haini,
Te-au pironit sarcastic, între Pământ și Cer !
Privești, plin de speranță, spre Tatăl, dar... mister!
S-a împlinit Cuvântul, lăsat pentru-omenire:
Ca singurul Său Fiu, să meargă spre jertfire,
Să moară pentru mine și pentru toți acei
Ce vor o Lume Nouă, lipsită de atei...
..........................................................
Îți mulțumesc, o, Doamne, că sunt în preajma Ta,
Că pot vedea acum, minuni în viața mea,
Că-ți pot simți blândețea, când firea-mi se revoltă
Și cu răbdare sfântă, Tu mă îndrumi spre Boltă !