poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-05-11 | |
Era o ploaie neterminată – ținuse-o repriză, apoi s-au supărat norii și-au plecat.
Nu dăduseși năvală, ca o emoție, în sufletul meu. Te-ai oprit pe scară, ai încercat să măsori, din priviri, lumea în care veneai din altădată. Uite cum fericirea te plouă și înlătură obstacole de flori pieritoare! Urci, și-n spatele tău treptele se pierd în fum. Ghici unde-i scena pe care-ai să-ți joci rolul de Colombină! Ghici de ce înalț, fără exaltare, baloanele roșii, doar așa, ca un om căruia-i place mișcarea a tot ce există! Acum, s-au întors norii, și-n depărtarea lor se ghicește seninul în care ni se contopesc ochii. O singură privire, de-acum, îndreptată spre lume. Un singur cerc, încălzit de aceleași raze. Și-n mijlocul său, fericirea din care privești totul. Ca pe o ploaie fără sfârșit.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate