Peisajul, respirația și tu: goală

Privesc un peisaj ce-și schimbă respirația
Respiră când a bine, când a stres
Și uite-așa mă hrănesc amăgit, cu rația
Cu încercări să-mi nasc un interes...

Mă uit la tine, goală ce respiri încoace
Privirea-ți rupe-n calea ei blestemul
Cusut cu dibăcie de-un mușuroi de ace
Ce-au împletit pe mine întreg ghemul!

Privesc un peisaj ce-și schimbă respirația
Îmi schimb vesel starea și cânt
Iar gândul mi-l umplu de toată admirația
C-am reușit să mă schimb după vânt!

Mă uit la tine, goală ce respiri încoace
Și mă topesc ca lava în vulcan!
Să te privesc, să te miros ce mult îmi place
Simt că pășesc aievea pe tavan!