sufletele au o savoare proprie, o aromă
care se plimbă desculță prin destinele noastre
se nasc din spectrul culorilor pure
se sting pe simțurile noastre robite
știu, fisurile trupului le cos cu lumină
noi învelindu-le în lințoliul existenței
ne răsucim genurile proxime în profunzime
mărturisind strâmb în spatele adevărului
nimicnicia nu are culoare, e putredă
precum carnea unei păsări zdrobită de zid
..................................................................
caut asiduu aroma pierdută sufletului meu
și știu c-am s-o găsesc în tine
iubito