nu apucasem să mă oglindesc în ei
și nu le știam culoarea
abia după ce m-ai privit
și am început să mă înverzesc
când un necunoscut te invita la dans
le-am simțit în inimă arsura
nu-mi mai amintesc bine dacă l-am bătut
nici de unde am semnul ăsta pe frunte
târziu am aflat că era destinul
important e că după el m-ai recunoscut
și caritabilă te-ai oferit să mă vindeci
cum sărutările nu erau de ajuns
mi-ai dăruit inima ta la schimb
iar eu egoist am acceptat-o
nu m-am gândit că o să te aprinzi
și o să arzi precum o torță

n-am mai avut destule lacrimi să te sting