interuman


Nu mă surprinde să te văd într-o zi
cocoțat pe lună
Prea pustii mi-au fost libertățile…
Ei, și ce-i cu asta, ai să spui
n-ai decât să-ți împarți timpul
cu ploaia
citind la ferestre impresii
despre
cum ar trebui să-ți tratezi semenii
Conversații lungi, sterile
politețuri până la durere de dinți…
sperând astfel
Să te întrebe cineva cu mult har
Cum îți mai sunt apele…

Sunt cumplit de reală!
Dar nu-i nimic,
îmi spun,
până la urmă
mă împac eu cu toate astea…

Mai e timp
de poveste
cu oameni