Urăsc pe omul bestie, animal;
Țăran perfid, sau ”domnul” din cvartal,
Rânjind când c-un picior lovește
Ce nu cuvântă, nu știe... ”greșește”,
Otravă pune, lanțuri cu capcane,
Pui nedoriți aruncă din balcoane...
Snobul ce crede c-animalu-i lesă
Și viața nu-i de nu are adresă,
De nu-i a lui, ”unic”, proprietar,
Stăpân printr-o meteahnă... de primar,
Ce l-a-mpământenit, demult pe zero lei,
Pe moldovean venit cu munca pe la chei,
Sau nespălat cu lot în folosință,
Luat lu’ boier, demult, de neputință...
Otrepe humanoide ale rușinii,
Petiționând orice, cu cultul vinii
Că altu-o are, nu el, totdeauna...
Părintefil ce-și laudă odrasla; ”e una,
Cea mai deșteaptă”, că mereu se scoală,
Să caște gura-n parc, pe banca fără școală...
Și țipă-n contestații protestânde;
”Copilu-a fost filmat”... și mințile-i bolânde
Sunt de la carte multă, încâlcită
Și-n cult se drege oaia rătăcită
În acatiste pe bani la popi popiți
Și șpăgi la dascăli, mentori convertiți,
Mințind o țară, o lume, c-au diplome...
Tineri partinici scoțând spuse-vome
Într-un limbaj de imbecili fanatici,
Să-și facă stare tineri, sau tomnatici,
S-ajungă ca și tac’su, mă’sa, bine;
Parșivi săraci în aur și burți pline,
Pensionați de boala-n lene, dar muncind
La negru, fără taxe, se spetind
Să ia și ajutoare, însoțitori,
Vecin să își denunțe, trăgând sfori
”Să-i facă statul blocul, că el n-are”,
Să-și ia și banii, calzi, pentru iernare,
Să aibă prime; că stau să păzească
Să nu ne fure nimeni... lenea strămoșească.
Să ia subvenții pentru glii mințite,
Lucrate în crâșme în mințile amețite,
Furând tot ce-i, ”că doar e totu-al lor”...
Foști militari, polițiști... Un ”popor”!?!...

Ieșiți, vă rog, puțin, la vorbitor...
Pentru ceilalți, ce vă țin, ei, pe toți, cu tot ce-aveți... și ei doar vor...!
29.09.2012