lună nouă
pe cerul aproape-ațipit
și în ochiul de apă de lângă zid
o răstignire

cu buzele crăpate
un balans între aici și vis

oboseala asta
mă ține încremenit și confuz

iar tu dormi cu un braț îndoit
răsuflarea ta are parfumul ce-l știu
și liniștea
un pește ce deschide branhii-aripi
de roșul

se desprind
razele soarelui de pe geamuri ca dintr-un sărut
senzual, prelung, aproape gemut
în timp ce’nlăuntru se sting
rând pe rând universurile cu ziduri de lut

pe drum
două fete grăbite râzând, alergând
între cele două felii de amurg