ceață pe cărare
peste mări și zări la doi pași
nimic inteligibil
un scrâșnet înăbușit în stern
și nu pot să spun de ce
soarele îl știu
și mâna clară a maestrului
și totuși printre ghemuri întortocheate
îmi scapă ceva
suflete frânte oameni plecați
ori pe drum ori la răspântii
câțiva chiar dincolo
și cercul se tot lărgește
îmi face din ce în ce mai mult loc
loc gol învârtejit
pe care nu pricep cu ce să îl umplu
suspendat în mijlocul firii
lucrurile groaznice se întâmplă
și în fața tuturor acestora
ce faci
scopul zice terapeutul
nu este să fii fericit
scopul este să simți groaznicul
și să știi că n-o să mori din asta
în mine nimic nu e sigur