ÃŽn vadul strajei din altar
Pe care doar poeții
L-au tot slăvit cu vorbe doar
Până-au amuțit scaieții
Se plimbă nostalgia-n dres
Luat doar cu trei parale
Și caut lucru de-nțeles
Pe care l-au avut pe cale.
Când va fi nor în curcubeu
În noaptea de cu ziuă
Nu vei mai ști de eu mai beu
Otrava vieții presărată-n piuă.

Amurgul leașină departe
A creaturii spaimă ne-nțeleasă
Nu mai e chip ca să desparte
Un cap de om, de chica cea din lesă.
Un trubadur a născocit ursita
Pe plopii amurgului au apărut
Senzații palide de când clepsidra
A absorbit al Universului tumult.
Când va fi nor în curcubeu
În noaptea de cu ziuă
Nu vei mai ști de eu mai beu
Otrava vieții presărată-n piuă.