albă în întuneric
lampa de fum a numelui
o afli cu un strigăt:
cuțitul de tăiat
conservele nopților

a murit Intelectuala
agoniza și Albinuța o învelea cu aripa și-i aducea apă în cioc
iar după ce a murit îi ridica trupul plăpând îl lăsa jos și o striga
nu voi uita niciodată strigătul acela de pasăre părăsită
lovindu-mi pereții casei și ai inimii
am îngropat-o în grădina de pe terasă
azi Albinuța ea care înainte era o leneșă (e bătrână are 13 ani)
a umblat prin casă și-a căutat prietena peste tot prin unghere
am băgat-o în cușcă și căuta dupa fiecare gratie
răscolea boabele se ducea se-ntorcea
am plâns până n-am mai putut

în stațiunea de la salină
aveam două locuri plătite
dar eram trei la masă
un fiu o fiică și două mame
fiecare mamă își hrănea copilul din porția ei
și o bucătăreasă
ne-a văzut
s-a îndurat și a
mai adus o porție de mâncare
de-atunci de fiecare dată când era de serviciu ne aducea o porție în plus fără bon

Traian doarme pe banca de lemn din fața blocului de beton
cu fața către biserica de lemn vorbește în somn
furnicile își schimbă drumul de pe fața lui
pe mâna încleștată de rucsacul ponosit burdușit cu hainele subțiri de vară
Traian se trezește cu fața roșie umflată de vânt
își leagănă capul în față și spate în ritmul
pocnetelor din urechi unde cineva bate o tobă
încetinește apoi întrerupt de un gând fericit
ce bine-i în locuința gândului!
se ridică vioi merge și se așează la rând la cantina socială cu nume de sfânt
îl salut îmi răspunde și nu prea zâmbește
au desființat căminul din domnești al celor fără adăpost
și a ajuns iarăși pe drumurile sub care vibrează metroul
șarpele de sub pământ al capitalei

iar Alex mi-a spus
de ce Dadu voi oamenii mari când vă vedeți vorbiți numai de boli și de bani
iar noi copiii ne chinuim degeaba să vă înveselim?