fiindcă eram copil aveam ochii deasupra
vedeam prea limpede
dincolo de nori
a venit ploaia și bunica m-a luat de mână
la stupină
am călcat în noroiul lipicios până la glezne
ochii mi-au alunecat în jos când gustam
prima oară miez de fagure
prea dulce

încetișor
sprâncenele mi s-au îngroșat
din păpădie în păpădie și botez cu botez
steluțele s-au prins în rădăcini
ochii mei nu mai aveau loc pe cer

acum când plouă caut degeaba
umbrela neagră și mare a bunicii