Trecuse prin mine o corabie
mergea prin sânge ca pe apă
era plină un fel de arcă.
O pasăre de noapte dirija mersul,
nu se vedea niciun munte
doar valuri și ploi intermitente.
Unde eram eu,
cine știe, cine a văzut?

Oameni erau puțini, mai mulți câini
veverițe și șerpi,
n-a fost nimeni aruncat peste bord.
Se poate să fi fost eu căpitanul,
am ajuns în țara nouă, ultimul!
Am întrebat alți mariari dacă m-au văzut la cârmă
și toți au dat din umeri mirați
n-a sosit nicio corabie în port
doar un crucișător.