poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-03-23 | |
dragostea noastră s-a născut fără nume
într-o zi de toamnă ca oricare alta, doi străini, două singurătăți, două tăceri ard într-o singură lumină uneori, speriat, o numești revoltă, te lupți cu tine, cu mine, nimeni nu învinge, nu există decât armistiții fără sfârșit în care ne pansăm rănile unul celuilalt, ne facem confidențe, eu ție, tu umbrelor tale, între noi se rostogolesc doar cuvinte, bem aceeași cafea la aceeași masă, ne ghicim în suflete printre fumul țigărilor tale de foi, ne ținem virtual de mână, încercăm să ne vedem viitorul din palmă și doar atât rareori îi spui tandrețe, sângele tău ține de cald sângelui meu, venele pulsează la unison, împreună cântăm aceeași melodie inimii care-a uitat cum să mai bată din doi în doi, respirația mea îți dilată irișii, naștem perpetuum mobile dincolo de uitare și moarte, îmi șoptești pe silabe refrenul ucide-mă! ucide-mă tandru, iubito!, nu mai poți nega cine sunt de cele mai multe ori te ascunzi în tăceri de teamă să nu te trădeze vocea și să nască ecoul ce duce la sufletul tău peste care ai clădit o mie de liniști și ziduri, să nu mai intre nici o lumină, nici o altă iubire căreia să-ți dorești să-i mai dai un nume, te-ascunzi printre umbrele tale, tăcerea ta ne strigă iubirea: no name
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate